Cristina Chipurici și muzică, pentru licență.

Acest interviu este inclus în procesul de cercetare pentru lucrarea de licență ”Comunicare și promovare pentru muzicieni independenți din România”, prezentată în iunie 2014 la Facultatea de Litere, Specializarea Comunicare și Relații Publice, Universitatea București.
Ce a ieșit din lucrare puteți vedea aici:

Opiniile exprimate aparțin respondentului, iar materialul poate fi preluat cu acordul autorului.

CristinaChipurici

Cristina Chipurici activează din 2007 ca blogger, a studiat Business Music la Berklee College of Music, a lucrat cu muzicieni mainstream (cum ar fi Hi-Q, Inna, Alex Velea), cu muzicieni afiliați casei de producție Okapi Sound (Guess Who, Grasu XXL, Maximilian și alții) și cu membrii trupei C.T.C. A fost Music Relationship Manager la Zonga, serviciu românesc de muzică.

Cristina, te rog prezintă succint studiile tale conexe cu subiectul acestei lucrări. Cum a fost procesul de admitere, cum s-au desfășurat studiile și cum a fost modalitatea de a le încheia. Care a fost motivația pentru care ai făcut o investiție atât de însemnată?

În toamna 2009 am început masterul în Music Business, la Berklee College of Music. A fost vorba de 9 cursuri, toate ținute exclusiv online, chiar și examenele. 6 din cursuri erau obligatorii: Music Business, Music Marketing, Concert Touring, Future of Music and Music Business, respectiv Artist Management. 3 cursuri erau opționale și a trebuit să-mi aleg dintr-o listă de subiecte cum ar fi: Online Music Marketing, Publishing, Legal Aspects, Copyright Law, Music Industry Entrepreneurship. Ordinea cursurilor ți-o alegeai singur, puteai decide și dacă dorești pauză de 3 luni (să îți iei vacanță de vară, de exemplu).
Se poate înscrie la aceste cursuri oricine stăpânește limba engleză, nu există proces de admitere. Încă nu am terminat masterul, ar mai trebui să fac două dintre cursurile opționale. Cum între timp am decis că nu mai doresc să-mi continui activitatea în industria asta, probabil că nici nu voi încheia vreodată. În momentul în care m-am înscris la Berklee de abia îmi luasem licența pe jurnalism, tocmai vândusem blogul Monden.info și aveam banii necesari pentru a mă înscrie, și eram ferm convinsă că asta vreau să fac, despre asta vreau să învăț mai multe și că mă va ajuta cu siguranță în viață. Lucrurile se mai schimbă, oamenii se schimbă.

Te rog enumeră 3-5 aspecte esențiale pe care le-ai învățat la Berklee care, în ciuda diferențelor dintre culturi și industrii între SUA și România, ți-au fost utile și și-au găsit aplicabilitate în activitatea ta.
M-am ales cu un bagaj de informații despre muzică și industria muzicală, însă cele mai importante aspecte au fost legate de felul în care gândesc, de încrederea pe care o am în mine, de renunțarea la prejudecăți. Mi-a plăcut foarte mult modul lor de a preda: se pune accent pe partea practică, să te documentezi singur, să ajungi tu la niște concluzii, nu să tocești, să înveți pe dinafară niște chestii și după aia să nu ai habar cum să le pui în aplicare în viața reală. Cursurile erau axate majoritar pe cazuri concrete, întâlnite zi de zi de artiști. De asemenea, nu îți spunea nimeni că ai greșit sau că nu faci bine sau că ai fi prost, ci te făceau să mai cauți idei sau soluții, să dezbați, să privești și din alte unghiuri. A fost ca un reset dat după atâția ani în sistemul românesc de învățământ. Te ajută să capeți mult mai mare încredere în tine, în ceea ce poți să faci, indiferent de țara unde te afli. Concert Touring a fost unul din cursurile la care mă așteptam să mă plictisesc teribil, deoarece nu m-a interesat niciodată partea de organizare de evenimente, impresariere. Era ținut de John Czajkowski, care lucrase cu artiști precum Oasis, Bruce Springsteen, Shania Twain, Ringo Starr, The Black Eyed Peas. Mi-a dărâmat orice prejudecată – a devenit cursul meu preferat și, pentru un moment, m-am gândit chiar că poate ar fi momentul să mă mut din țară. Never say never, cum s-ar spune.
Cred că a avut o influență și multitudinea de studenți – indiferent de vârstă, de colțul lumii din care vii, muzica este o pasiune care unește oamenii și te ajută să realizezi că, de fapt, nu sunteți chiar atât de diferiți.

Enumeră maxim 5 aspecte esențiale internațional care momentan nu își găsesc aplicabilitatea în România, eventual cu motive – obiective și / sau subiective.

România este o piață extrem de mică din punct de vedere muzical, financiar suntem la pământ, pirateria este la putere, nu avem spații pentru evenimente mari… majoritatea diferențelor de aici pornesc. Ăsta este motivul pentru care artiștii mari ne ocolesc în momentul în care își aleg țările în care să ajungă cu noul turneu. Iar sistemul de colectare a încasărilor din drepturi de autor / interpret este o glumă proastă.

În ce poziții te-ai aflat lucrând în industria muzicală autohtonă? Descrie un pic tipurile de activitate, înscriindu-le în taxonomia internațională, exemplificată și de către ”Mecca” Berklee.

M-am axat în special pe partea de management și promovare online, am coordonat lansările de single-uri, videoclipuri, albume, am ajutat la creșterea comunităților de fani, organizare de evenimente. Problema în România este că artiștii nu au (sau nu vor) să dea bani pentru lucrurile astea. Cu toții laudă ceea ce faci și îți propun să lucrați împreună, însă prea puțini sunt dispuși să și plătească corespunzător. La fel cum laudele pe care ei le primesc pe YouTube nu-i ajută să-și plătească chiria, nici pe mine nu m-au încălzit cu nimic (poate doar personal ego) și, după 5 ani, am preferat să mă reorientez.

Care este, în opinia ta, cel mai important element de care trebuie să țină cont un individ ce alege o carieră în industria muzicală –  nu una artistică?

Instabilitatea industriei. Este imprevizibilă, lucrurile se pot schimba radical într-un timp scurt, încasările variază enorm de la o lună la alta. Trebuie să aibă foarte multă răbdare și să se poată adapta ușor.
Care este, în opinia ta, cel mai neglijat aspect al carierei artistice din mediul underground sau independent?

Nu cred că mai există conceptul de underground, s-a dus odată cu explozia internetului. Muzica ajunge acum imediat la urechile altora, nu mai trebuie să treacă de filtrul caselor de discuri și al managerilor de playlisturi de la radio sau TV. Dacă piesele sună bine, vor fi share-uite pe social media, va crește și fanbase-ul, va avea parte de promovare mainstream, iar lumea va veni la concerte. Artistul trebuie să se concentreze pe a face muzică bună, fiindcă nu mai poate da vina pe alții pentru faptul că nu știe nimeni de el. Acum oricine are o șansă, există public destul care să te asculte, cu condiția ca muzica pe care o faci să nu fie mediocră.

Cam în cât timp estimezi că ne putem alinia la standardele internaționale ale industriei?

N-aș putea estima, sunt prea multe astre care trebuie să se alinieze ca să mai recuperăm din distanță. Și, atunci când ne lăudăm că suntem fruntași când vine vorba de conexiunea la internet, să nu uităm că 50% din români încă au wc-ul în curte…

Cu Mihai Dinu despre muzică, pentru licență.

Acest interviu este inclus în procesul de cercetare pentru lucrarea de licență ”Comunicare și promovare pentru muzicieni independenți din România”, prezentată în iunie 2014 la Facultatea de Litere, Specializarea Comunicare și Relații Publice, Universitatea București.
Ce a ieșit din lucrare puteți vedea aici:


Opiniile exprimate aparțin respondentului, iar materialul poate fi preluat cu acordul autorului.

Mihai Dinu a dezvoltat o carieră în radio, numărând mai mulți ani la RFI, ulterior la Radio Total, Gold FM și apoi la Radio Guerrilla. A pus bazele postului independent de radio online eclectic.fm și este o voce pertinentă în industria muzicală, cu o experiență și un nivel de cercetare care îi oferă o cunoaștere bună a zonei alternative.m

1. Dragă Mihai, te rog fă o prezentare succintă a studiilor tale și a activității profesionale din decursul anilor care a inclus industria muzicală.

Nu am studii muzicale, doar doi ani de vioară, în care nu am reușit să trec de coarda sol. Sunt autoditact, ascult muzica mai susținut cam de când am început școala generală, iar radio fac din ’91. În primii ani am trecut cam prin tot ce se poate trece printr-un radio, apoi m-am oprit la programarea muzicală.

2. În ce măsură consideri că industria muzicală românească s-a dezvoltat plecând de la o abordare imitativă și adaptativă a celei occidentale și cât consideri că s-a dezvoltat pe propriile picioare, cu propria identitate?

Nu cred în identitatea industriei muzicale românești. Nu există așa ceva și este normal. Poate 2-3 ani după revoluție s-a încercat ceva, dar apoi lucrurile au mers copy/paste. Și merg în continuare, pentru că cei care au aplicat bine metoda au avut și rezultate. Asta vorbind despre mainstream. De partea cealaltă s-au încercat câteva construcții, cu ușoare influențe de afară.

3. Care să fie problemele cele mai mari ale acestei industrii sau ale structurii sale? Dar ale canalelor aferente cu ajutorul cărora funcționează?

Cred că nepriceperea oamenilor de a urma un model propus de străini, prostul gust al celor care dețin afacerile (casele de discuri), combinațiile dubioase între patroni și soliste sau între impresari și soliste. Media este și ea plină de oameni fără cultură muzicală, ajunși acolo printr-o întâmplare, iar comunicarea artiștilor se face de cele mai multe ori de către fete care nu fac altceva decât să posteze pe facebook, fără nicio strategie. 

4. Care să fie problemele cele mai serioase din industrie cauzate de bagajul istoric al țării din punct de vedere politic și implicit al cenzurii și al limitării expresiilor artistice?

Cine a avut ceva de spus pe vremea comuniștilor, a spus-o. Se pare că au fost foarte puțini, Mircea Florian, Adrian Enescu, Alexandru Andrieș, Florian Pittiș, iar lista ar putea continua până pe la numarul 20. Dar atât. Destul de sărăcuț, iar noi destul de debili încât să credem că a existat ceva la sertar. Eu aș compara perioada din ultima decadă comunistă cu ce se întâmplă acum. În ’80 cenzura ne ținea într-o stare, de care acum, când îmi aduc aminte, îmi este greață. Îmi vine să mă dau cu capul de pereți când văd ce bine prind la tineret toate fosilele din anii ’80. Este o epocă pe care o urăsc organic, exact pentru limitarea de care am avut parte și pentru problemele cu care ne confruntam pentru a face rost de muzică. Exista o uniformizare și câteva vârfuri răzlețe, care probabil erau lăsate ca o supapă. La noi nu au existat trupe de anvergura Omega sau Lokomotiv GT ca-n Ungaria, The Plastic People Of The Universe ca-n Cehoslavacia sau Bijelo Dugme ca-n Iugoslavia. Acest tip de limitare apare și acum, dar în sens invers. Totul este liber, dar promovarea se face numai la anumite produse imbecile. Așa că… vârfurile sunt tot răzlete.

5. Care să fie avantajele unui artist român de a semna cu o casă de discuri în România și care să fie dezavantajele?

Nu prea văd avantaje (dacă sunt, ele-s destul de firave), decât pentru cei care-s la început. Poate așa, prin relațiile patronului, ajung să cânte la vreo emisiune matinală la TV. În rest, dacă le citești contractele începi să vezi că: cei de la casa de discuri fac și puțin impresariat de concert, la care normal își trag parte, că-și iau parte chiar și la angajamentele făcute de artist, că nu au nicio obligație să investească în artist. Cei sau cele care vor să-și plimbe fesele și bicepșii pe la TV înghit asta și mai văd ei pe parcurs.

6. Care să fie avantajele și dezavantajele de a rămâne liber ca pasărea cerului?

Libertatea este principalul avantaj. Creația se face așa cum crede artistul, fără un tipar impus. Și tot libertatea este principalul dezavantaj. Neavând o limită, el poate merge în direcții pe care apoi nu le mai poate controla.

7. Ce părere ai de cultura Do It Yourself sau de cea Do It Ourselves?

Sunt practicant de amândouă, dar am cam obosit.

8. În ce măsură amenință era digitală produsele finite sau piața concertelor?

Digitalul a dat deja un mare șut în fund produselor audio finite. Nu mai există tirajele alea monstruoase din anii ’90 și nici contractele dolofane pentru artiștii de mainstream. Când văd cu ce scor se ocupă primul loc la vânzări fizice mă apucă râsul. Piața concertelor n-o prea văd afectată, de fapt toată industria asta se îndreaptă către imagine și vânzarea ei, oriunde. Pe scenă, în reclame și chiar pe net. Concertele sunt cele care generează veniturile principale, vânzarea (discuri, articole promo) rămâne pentru banii de semințe.

9. De ce durează atât de mult pentru majoritate să se alinieze standardelor de consum și de utilizare a produselor muzicale într-un mediu așa flexibil și informal precum cel al evenimentelor de muzică, de exemplu?

Pentru că nu există cultură. Nici a celor care fac evenimete, nici a celor care le consumă. O firmă de talia Emagic (un exemplu pozitiv) s-a văzut nevoită să anuleze un festival care căpătase tradiție, nu pentru că nu are cultură organizatorică, ci pentru că publicul nu-i pregătit pentru un astfel de eveniment. De ce nu-i pregătit? Eh… aici e problema: scăderea puterii de cumpărare, veșnica tranziție, lipsa de informare, cu toate că acum există absolut toate mijloacele de a o face. Lucrurile generaliste în evenimente muzicale sunt cam greu de controlat și costă bani mulți și buni să aduci de afară mainstream. Probabil de asta există de vreo patru veri încoace show-uri cu iz de bere, cu o programare muzicală neomogenă, dar atenție… cu intrare liberă, căci: deh, artiștii români sunt ieftini. Și tot de asta există ForzaZu. Dacă vrei, privite de la distanță par la fel ca cele din străinătate – apropos, suntem în plin sezon al festivalurilor în Europa – dar le lipsește returul din partea publicului. Ele sunt asumate de către sponsori strict ca niște exerciții de imagine. Dacă mai pui că la cele cu iz de bere, cocalarii mai vin și cu berea la pet în pungă… te apucă râsul.

10. Care este cel mai important produs muzical din portofoliul unui artist?

Nu aș putea să numesc unul.

11. Care sunt cele mai frecvente erori pe care industria aceasta le realizează în detrimentul evoluției artistice?

Lipsa de răbdare și de aici vin toate relele. Asta în cazul în care artistul este bine poziționat din punct de vedere al imaginii.

12. Ce șanse reale are un muzician independent de a pătrunde canalele media considerate clasice?

Știi tu vreunul? Cred că absolut întâmplătoare. Lucia cu Silence are peste 9 milioane de vizualizări pe YouTube. Nu s-a întâmplat nimic cu ea. Grimus a cântat în deschidere la Red Hot Chili Peppers, Deep Purple, Placebo. Nu s-a întâmplat nimic. Aș mai putea adăuga Subcarpați, cu peste 100.000 like-uri pe Facebook, iar melanjul lor cred că poate prinde la mainstream. Robin And The Backstabbers a lansat albumul așa cum vezi afară, cu afișe puse strategic pe lângă stațiile de metrou, cu clip, cu piesă la radio (din păcate doar la Guerrilla) și iar nu s-a întâmplat nimic. Toți oamenii de care am vorbit mai sus au construit, sau măcar au încercat să construiască. E cam frustrant să știi că doar norocul și întâmplarea te pot duce în mainstream.

13. Privești canalele media noi drept o amenințare pentru cele clasice?

Nu. Iar “clasicii” par să se adapteze. Lucrurile trebuie să fie complementare. Fără așa ceva, succesul este ceva foarte îndepărtat.

14. Din experiența ta, canalele media clasice, deși nu au o cotă meritată pe piața românească, mai pot contribui activ la propulsarea unui artist?

Mainstreamul este condamnat sa apeleze la canalele clasice de media. Au mers mână-n mână atâta vreme și trebuie s-o facă și mai departe. Sunt în continuare foarte mulți oameni care nu au acces la net și atunci, în mijlocul câmpului, îți trebuie un canal clasic. Pe tractor poți monta un FM, iar tractoristului îi mai trebuie mult timp până să se obișnuiască cu smartphone-ul.

15. Dacă ai putea schimba un singur lucru la industria de tip mainstream, care ar fi acela?

Stadion? Napalm?

16. Care este proporția talent vs. noroc în cazul artiștilor, în cele doul tipuri de industrie, din experiența ta?

În mainstream pentru un începător e nevoie de mult noroc. Mult de tot. La nișă e nevoie de mai mult talent decât de noroc, pentru că se presupune că artistul se adresează unui public avizat, cunoscător. Creșterile sunt lente, dar se pot face lucruri frumoase.

17. Ce aspecte de industrie muzicală nu vor putea fi importate niciodată (sau OK, foarte greu), la noi? De ce?

General vorbind, seriozitatea și rigoarea. Acel românesc “lasă, merge și așa” cu greu va dispărea.

18. Ce soluții există pentru sistematizarea și punerea în coerență a legilor privind drepturile de autor?

O soluție corectă este ca banii să fie colectați de către un singur organism. Apoi, poate ceva mai mult interes din partea artiștilor underground pentru propria creație. Cred că un preț unic pe difuzare ar fi iar un lucru corect. Faza asta ar fi pe placul marilor rețele, dar și-n favoarea artistului underground, care acum ia mai nimic. Sigur, cei mainstream ar cam plânge, dar asta e viața. Le rămân șușele organizate de primării.

19. Îmi poți da exemple autohtone de artiști underground care ar fi meritat mult mai multă felie de publicitate?

Toți, în afară de câțiva (Șuie Paparude, Robin And The Backstabbers, Grimus, Alternosfera, Subcarpați) care au avut deja norocul să prindă un culoar bun.

20. Îmi poți da exemple autohtone de case de discuri care să nu acționeze în detrimentul talentului și independenței unui muzician?

Mă ispitești! Nu știu dacă și la noi le putem separa în majore și independente, dar la limită cred că da. Toți majorii au tendința de a tepui artiștii tineri.

21. Crezi că muzica se poate epuiza la un punct?

Nu.

22. Un deceniu în care muzica a fost cea mai cea. Împreună cu ustensilele din spatele ei. Și o zonă de pe glob.

Fiecare deceniu începând cu anii ’60 a avut farmecul lui. După ’80 parcă am asistat la industrializarea muzicii și asta datorită (din cauza?) MTV-ului, care a pus totul în alt sistem de ecuații. Asta e perioada ce-mi pare cea mai apropiată. Mie îmi place mult muzica englezească, asta și dintr-un motiv foarte puternic. Cu asta am crescut în proporție covârșitoare. Și când spun crescut, mă refer la perioada de maximă acumulare, care pentru mine a fost perioada de liceu.

23. Ce neglijează oamenii de media în România în raport cu artiștii – fie ei underground sau mainstream?

Media trebuie să înțeleagă că este într-un parteneriat cu artistul. Celor mai mulți oameni de media le lipsește viziunea globală, habar nu au să așeze artiștii pe o hartă. Urmăresc interesul imediat și tratează de cele mai multe ori artistul ca pe o marfă cu termen de valabilitate.

24. Are vreo legătură valoarea cu independent?

Deloc.

25. Ce neglijează organizatorii locali în relație cu artiștii?

Susținerea de care aceștia au nevoie.

***

Dacă vrei să mai citești și alte interviuri, momentan poți accesa:
Guido Janssens, CEO EMAGIC: aici.

Edvigia Țâru, PR: aici.

Un superkick în muzica electronică românească: Tomma Alistar a ieșit la suprafață

ilustratie

Din toată tundra muzicii electronice care s-a cocoțat peste toate genurile, sub-genurile și influențele posibile, Tomma Alistar este o îndrăzneală total dansabilă, recomandată cu încredere pentru pupitrul de DJ cu responsabilitate față de public și, în același timp, o promisiune deloc evazivă pentru un live-act cel puțin misterios. Momentan, proiectul își prezintă primul videoclip – Tomma Alistar vs. Rotopercutor – Urge.

Tomma Alistar, înainte de a fi subiect de ascultat, discutat și comentat, este un pretext sonor. Trebuie înțeles din start că ”Urge” nu e un titlu ales la nimereală pentru o primă piesă, lucrată alături de RotoPerCutoR. E chiar o nevoie de a fi afiliat la anonimat – pentru a exploda.

Ce mai știe Tomma Alistar să facă? Păi partea interesantă intră în discuție la capitolul LIVE ACT. Aici, componenta audio – promisă a fi explozivă, va fi completată cu sârguință de o armată de efecte la nivel vizual care schimbă percepția generală asupra unui concert – transformându-l în intraductibilul performance.

 

Când o să auzim prima oară pe Tomma Alistar? Când va lansa proiectul, adică pe 28 septembrie la Club Colectiv din București, în deschiderea concertului Kate Boy. Atunci, scena va primi o lumină incertă numai din fundal înspre public, iar Tomma Alistar va fi însoțit în demersul său live de un responsabil tehnic la tobele electronice, o violonistă tributară instrumentului din lemn, un chitarist care contribuie la visul cu iz de dolce far niente și un individ care se va juca cu un “device” numit Electronic Wind Instrument. Dacă nu v-a convins deja factorul de inedit, aflați că nici măcar n-o să știți vreodată cine e Tomma sau cum arată.

Mai multe detalii – poate – curând, în orice caz, la îndemână pe YouTube sau pe Facebook.

Kazi Ploae și Gojira & Planet H: o colaborare în premieră la Street Heroes Lucky 13

549011_609046269116175_2005397505_n[1]

Direct din studioul lui Planet H din Cluj a ieșit un teaser pentru cea mai recentă colaborare marca Gojira & Planet H alături de Kazi Ploae. Piesa va putea fi auzită pe 30 august la Arenele Romane în premieră, în cadrul festivalului de sporturi extreme și cultură urbană Street Heroes Lucky 13, aflat anul acesta la a 8a ediție. Acolo MC-ul va urca pe scenă alături de Gojira & Planet H în calitate de invitat.

Mai multe detalii despre această colaborare vor apărea curând pe canalele artiștilor.

Kazi Ploae | Gojira & Planet H

Urmăriți programul festivalului pe pagina Street Heroes.

Mai jos promo-ul Kazi Ploae cu Gojira & Planet H.

afis sh 2013

 

Street Heroes Lucky 13 dă drumul la a 8a ediție

 Cel mai cool festival de cultură urbană și sporturi extreme din România este la a 8-a ediție și apasă re-play la 24H de Party Non-Stop marca STREET HEROES. 30 August la Arenele Romane.

Fresh makers, hipsters, swaggers, writers, DJs, MCs, bboys, skaters, bikers, rollers, high heads, lazy bones, madams and monsieurs, – STREET HEROES Lucky 13 fueled by burn este oficial ON!

Pe 30 august la Arenele Romane sunteți invitați să savurați pe rând din deliciile super cocktail-ului urban pe care echipa Street Heroes vi l-a pregătit: muzică, sporturi extreme, breakdance, graffiti, lifestyle și street wear mixat 24 de ore fără oprire.

La fiecare ediție, STREET HEROES a încercat să se reinventeze, să evolueze și să surprindă. Am construit rampe, pereți de graffiti, am decorat bowl-ul din parcul Tineretului, am construit un skatepark indoor la Turbohalle, am mers în delegație la Cluj la festivalul Electric Castle unde am construit un spot urban de 300 m2 cu skatepark și pereți de graffiti.

Ediția a 8-a Street Heroes își montează reflectoarele într-un nou spațiu, gândit pentru un super show: pe 30 august ne dăm în spectacol la Arenele Romane în fața miilor de rebeli urbani care sunt așteptați la eveniment.  Festivalul s-a mutat din parcul Tineretului și a acceptat provocarea acestei noi locații pentru că setup-ului de sport extrem i se potrivește o arenă cu tribune pline de spectatori pregătiți să-și aclame riderii-eroi preferați de bike, skate sau role. Cei mai buni sportivi din România și invitații internaționali vor arunca în aer cele mai spectaculoase trick-uri ale lor in skateparkul Street Heroes special construit în mijlocul Arenelor Romane. Pentru cei mai extremi dintre ei sunt puse la bataie premii în valoare de 3000 EUR cash.

Eroii de pe scenă – special international guests și cei mai fresh artiști locali sunt pregătiți pentru bașii din boxe și aplauzele voastre. Tot acest meniu de hip-hop, reggae, drum`n`bass, trap sau underground folclor este înregistrat sub numele Street Heroes Non Stop Party și nu ne vom opri decât spre dimineață. HUCCI, master-ul compilațiilor All Trap Music, vine cu beat-urile sale puternice direct din UK și dă House Party la Arenele Romane împreună  cu SOOM T, Konchis și Patricia Panther din Renegade Masters Crew (UK).  Artiștii locali invitați pe scena de la STREET HEROES Lucky 13 sunt DOC, DELIRIC1, Vlad Dobrescu – C.T.C.SUBCARPAȚI, DRAGONU AKA47 și GOJIRA & PLANET H.

Se mai adaugă peste 100 de b-boys & b-girls packed cu cel mai proaspăt flow de breakdance care se vor înfrunta în bătalia de pe dance floor-ul de la Street Heroes plus un mega perete de graffiti pentru eroii străzilor și ai subteranului invitați special să coloreze intrarea în arenă.

„STREET HEROES este „cea mai cool tabără în care ai fost vreodată, comprimată în 24 de ore full-armed cu delicii” – e locul în care se adună toți fresh-makerii locali, tineri care, cu energia și pasiunile lor, creează viitorul, fiecare are libertatea să se exprime cum își dorește: unii vin pentru muzică, alții sunt sportivi sau fac graffiti, unii dansează iar alții sunt styleri. La Street Heroes pentru toți e o zi mind-blowing în care vin și se întâlnesc cunoscuți sau necunoscuți care au pasiuni comune legate de cultura urbană; este acest pop-art contemporan. Ce ne-am propus noi să facem prin acest festival este să popularizăm aceste valori alternative, să le adunăm și să le mixăm ca împreună să formeze Generația Street Heroes. Încercăm ca la fiecare eveniment să ii facem să interacționeze cu cele mai fresh curente și de aceea schimbăm mereu  ceva; ne place să știm și să arătăm mereu “știrea din ziarul de mâine” – pe cea din “ziarul de azi” o știu deja toți. Am mutat locația din Tineretului la Arenele Romane, am adus artiști noi internaționali din două genuri muzicale pe care nu le-am experimentat până acum – pe Hucci – trap și Soom T – reggae, am construit elemente noi mai mari și mai spectaculoase în skatepark și avem un invitat special care va modera evenimentul.

 

Cred că cel mai important este să nu-ți pierzi încrederea în pasiunile tale și să te lupți să evoluezi. Noi evoluăm la fiecare eveniment, dar odată cu noi și aceste generații de tineri pe care trebuie să îi motivăm să interacționeze între ei și să-și creeze pasiuni comune. Cu atât mai mult în aceste timpuri, ale platformelor online sociale, în care fiecare stă izolat în fața ecranului de laptop sau smart-phone și este un superstar până la următoarele cinci posturi. Chiar dacă mulți nu sunt încă pregătiți pentru toate aceste schimbări, fiind crescuți probabil de niște părinți conservatori, la final toți se întorc acasă cu experiențe de povestit; iar asta este cel mai important, pentru evoluția lor dar și pentru evoluția singurului festival de cultură urbană și sporturi extreme din Romania.” (Ciprian Dicu, organizator Street Heroes Festival)

 

Veniți pe 30 August la Arenele Romane pentru Street Heroes Lucky 13 – cel mai fresh cocktail de cultură urbană.

 

Street Heroes este un eveniment prezentat de:

  • OllieGang Shop – Premium Streetwear Brands & Culture

& Styled by Knocking Haters – Counterculture Movement

  • Împreună cu: burn Energy, partener principal al evenimentului
  • Și sprijinul partenerilor media: 24FUN, Bravonet.ro, 220, Trilulilu, KissFM, theVandallist.com, feeder.ro,urban.ro, Vice, sub25.ro, Zonga, metropotam, iconcert.ro, Regie Live, cooltivator.ro,  Creative Monkeyz, IQAds, Decat O Revista, tillate.com, F64, ziare.com, tattooit,  streetquality.ro, HipHopNews, HipHopLive, sunetesubsol, Studentie.ro, Cinemagia, 1music.ro,  Bestmusic, sk8ing.ro, Tpu.ro, FreeRider, debarbati.ro, musicaddict, orasul meu, musicnights, ele.ro, Roevents.ro, bloguluotrava.ro, Mixtopia, GSP.ro, Scienceworld.ro, Canon, Cooperativa Urbana, Teen Press, Anyplace.ro, Bmxspot, Bronews, Blacksheepsound.ro, Extremeaddict.ro, Hipmag,  Sekazone.ro, Sk8ing.ro, Skatemap, Streetquality.ro, Jaharmy.ro, Vinsieu.ro, Dirtbike.ro, Republikaverde.ro, TV City s.a.

 

  • Alți parteneri: Defence, Montana, Carhartt, Supra, Krew, Fallen, DVS

 

RSVP on Facebook: www.facebook.com/events/490736371013112/

Teaser video: www.youtube.com/watch?v=fLgc0C6a-m0

Documentar “We are the Street Heroes Generation” (ediția Street Heroes Cool as Ice, februarie 2013): http://vimeo.com/63072269

afis sh 2013

 

 

 

 

 

 

HaicuBicla!

Hai cu bicla. E bine.

haicubicla

Vorba unei prietene, hm, ce de proiecte cu biciclete. Da, e adevărat. Cel puțin la nivel declarativ suntem înconjurați de inițiative și proiecte care promovează bicicleta ca „stil de viață.”

Vrând-nevrând, bicicleta a ajuns prințesa balului, deși, dacă te uiți cu atenție, în parcare este plin de mașinile invitaților. Dar nu-i nimic. E bine și așa.

E bine că mai există câte un politician tânăr care ne promite piste de biciclete în loc de borduri noi.

E bine că, din când în când, mai surprindem câte o corporație care, vrând să-și mai spele puțin imaginea, mai lansează câte un program pe care, după niște mii de like-uri, îl abadonează pentru că “nu mai există buget.”

E bine că vedem fete cu coșulețe mai mari decât bicicleta, dând la pedale cu spatele țeapăn printre valurile de gaz de eșapament și esiuviurile de neam prost.

E bine că există hipsterii de bicicletă (cei vechi, din generația Ota și cei noi, din generația Control) care, de pe semicursierele lor Peugeot/Sputnik, îmbrățișează Bucureștiul ca și cum ar fi Berlinul.

E bine că există ONG-uri care închiriază gratis bicle la populație și e și mai bine dacă fac bani din asta.

E bine că există bicicliști îmbrăcați ca și cum în secunda următoare ar concura în a treia etapă din turul Franței.

E bine că avem o comunitate oficială de bicicliști care se luptă cu autoritățile pentru un minim de drepturi, deși nu au nici măcar șansa porcului de Crăciun.

E bine că o marcă veche, românească, de biciclete, începe să concureze cu marile nume de afară.

E bine că magazinele de biciclete rezistă și că oamenii încep să facă diferența între bicicletele de duminică și cele de zi cu zi.

Și exemple cu “e bine” mai sunt. Și-or să mai tot apară. Problema, ca să zic așa, este că acum, în timp ce scriu rândurile astea, să te dai cu bicicleta este ceva mai degrabă cool.

Și poate mai puțin din vina noastră, și mai mult din cauza condițiilor. Și ce dacă e cool, asta înseamnă că-i rău? Da, pentru că din păcate, suntem prea puțini. Cei mai mulți stau pe margine, acuzând lipsa de condiții.

Și pe bună dreptate. Miza este în cu totul altă parte. Datul cu bicla ar trebui să fie ceva firesc. Dar asta o să se întâmple când o sa avem infrastructură și o legislație cât de cât favorabilă.

De asta zic că e bine că se întâmplă lucruri. Încet, încet, ele ne duc în punctul unde bicicleta nu va mai fi cool, ci un gest normal. Dacă nu mă credeți, luați avionul până la Amsterdam.

P.S. Numele meu este Tudor, sunt din București și de curând am lansat alături de câțiva prieteni proiectul HaicuBicla. HcB promovează la rându-i bicicleta ca stil de viață și nu vă cere în schimb decât kilometri pe care oricum îi faceți sau plănuiți să-i faceți. Dacă intrați pe site, o să vedeți și de ce.

Facebook

 

 

Chimie anunță amânarea concertului din Italia pentru toamnă

Pe 20 iulie, Chimie, AFO și DJ Al*bu anunțaseră concert la Roma, în clubul Piccolo Mondo. Din motive de organizare, concertul se amână pe toamnă, pentru a putea fi alipit de o cântare consecutivă la Torino. Detaliile vor fi comunicate în același eveniment de facebook (aici).

chimie_roma_cover_AMANAT
Pe această cale, susnumiții prezintă scuze oficiale pentru fanii din Roma că trebuie să amâne și pregătesc totodată un eveniment mai amplu pentru data ce va fi programată în toamnă, continuând efortul de a fi prezenți peste granițe prin organizarea celui de-al doilea concert în ”străinătate”, la Torino. La ambele evenimente se vor putea achiziționa tricouri și materiale discografice.
Artiștii vă invită să verificați noutățile ce apar în legătură cu lansări, merchandise și concerte pe paginile lor oficiale de Facebook, dar și pe Banana Society.
Banana Society 

Mulțumim pentru înțelegere!

Silent Strike și Kazi Ploae prezintă Silent Regis la Street Delivery București

Duminică seara, Kazi Ploae și Silent Strike prezintă Silent Regis la Street Delivery București, live de la 21:30.

KAZI&SILENT2-01

www.facebook.com/silentstrikemusic
www.facebook.com/kaziploaeoficial

Artwork: Iulia Strejan ( Banana Society )

https://www.facebook.com/events/143213029204445/

Less Sound, More Music (Sobieski Issue #1, 2013)

sobieski

Somewhere in London, at 202 Westbourne Grove, there is this gorgeous magazine called Sobieski, in which a part of the below article is published.

 

Less Sound, More Music

”The music is not in the notes, but in the silence in between” (W.A. Mozart)

The sounds we call music, the art form whose medium is sound and silence, the ”art of the Muses” – nothing weirder than browsing through definitions of music and listening to today`s most popular tops. Some weeks ago, Billboard 200 displays only 11 slots setting a difference between Michael Buble`s 1st place and Lil Wayne`s 12th position, and there`s no telling why the same taxonomy applies to both Skrillex and Mozart – for an example.

To keep it simple: at the end of the 20th century, the ”super group” slowly faded away. Its brilliance was shadowed by the take-over of electronic music, which appeared to be the next best thing. Nowadays, anything except mechanized hit-generating entities is underground or non-mainstream and therefore appreciated only in micro communities. 1940 – Earth`s population was not even of three billions – now there are likely more than seven.  So many more ears to please and so many more judging voices in matter of taste, a phenomenon which is also easily to be observed by the genrefication of the main typologies previously set up in music. Sure Internet played an incredible role in the music business, also as a blessing but nevertheless also as a curse – by generating a facile access to this increasing database of sound. Music`s cyclical nature has showed how vital it was for different creators to get inspired from previously produced music – but nowadays music turned to be more of a question mark, in the meaning that its predictability is quite uncertain.

 

Over the last few decades, popular songs have switched from major to minor keys. Recent hits are longer and slower. Researchers E. Glenn Schellenberg and Christian von Scheve suggest that listeners are today musically sophisticated and C. Nathan DeWall and his colleagues used linguistic analysis to show that popular song lyrics became more self-focused and antisocial between 1980 and 2007. Also music got obviously louder – affirmation for which no one needs a quote. Joan Serra of the Spanish National Research Council, who led a study published in the Scientific Reports journal, said: “We found evidence of a progressive homogenization of the musical discourse.” So what`s the deal?

 

Probably because it is difficult to set boundaries in a continuous shift of information, music got slightly emotionally ambiguous. As every genre got associated with cultural patterns, there is a new thing going on lately among young people with a bore: the ”slow music”, but that originated from minimal, techno or electronic, with a little flavour of folk or local influences, which turned into some sort of combination between a weirder dance music and atmospheric sounds. After the days of IDM and trip-hop, there is this fresh generation of alternative sound creators delivering a combination of pop or soul and electronic music, sometimes touching indie, hip-hop or alternative r`n`b. There are countless bands, singers, composers and producers using a lot more delicate approach to music – delivering the next best thrill not in your headphones or at home, but on the dance floors of clubs worldwide.

 

Zooming in to Europe`s map, somewhere in the middle, there`s this country that looks like a fish. Its capital city is frequently mistaken for Hungary`s Budapest, just because it sounds similar. Bucharest, 2013, Silent Strike. What is Silent Strike? Is it a band, a DJ, a producer, a composer, a singer or a plane in the sky?

 

Silent Strike is Ioan Titu – the first thing one needs to know about this entity. Often confused with being a band, the Romanian producer is just this pile of talent composing music ever since he was a teen. Growing up in Bacău, he actually studied Informatics in Iași and only later came to Bucharest, where he started working at an audio studio without having many connections or clear plans of a musical career. Nowadays, Ioan mentions: ”I don`t imagine having done anything else except music. I do not know how to do anything else but this.” And Silent Strike was an accidental correlation of terms that sounded right in the mind of young Ioan – a both fragile and strong music, that found an adequate name.

 

This dedicated musician stated a very personal sound of electronica, sometimes merging his composure with hip-hop and rock. He is renowned for years for his unique atmospherical IDM, which is apparently quite prolific. Ioan scored three films and also composed music for numerous TV ads and made the soundtrack for Gravitarium2 iOS app. Simplicity and crystal clear structures define his very honest discourse, which makes his music so flexible. This is something that will definitely last in time and will hopefully influence future young musicians in a manner that will make it obvious that real music comes from real talent, not good marketing or a successful debut. 

Silent Strike is very interesting because one would assume that an IDM-focused producer is prone to dedicate his interest to slow sounds or rare genres of music. The magic touch of Ioan is that even when he collaborates with the most respected artists of music genres that are not necessarily predictable to merge with his, the music as a result can go loud, but never did he make a compromise of designing low-quality sounds like brutal or mindless noise. Some of his music can be categorized as dubstep, but that is a very vague term, since this young music genre already has numerous categories and styles. Hence Silent Strike`s everlasting flexibility and transparency – this is a producer compatible with endless opportunities, especially thanks to his combining electronic music with instrumentals.

 

Writing different styles of music since 1998, he released five albums and three EPs, collaborated with tens of musicians, from the electronica and jazz world to string quartets and various vocalists. As a stage artist he had concerts in 10 European countries and opened for Faithless, Amon Tobin, Robot Koch, Kode9, DJ Food, Saul Williams, Bonobo, Recoil, Jazzanova or Venetian Snares. Songs by the artist illustrated the official promoting videoclips of the campaign “Sibiu – European Capital of Culture 2007″.

 

Silent Strike also performs live with instrumentalists, in combinations that are often unexpected but totally compatible. His collaborations always have an original and interesting sound, that makes the listener fall in a hypnosis of continuously browsing for more music produced by him. His personal input makes the cookie crumble like it did when he turned 27: that birthday, on the 27th of August, he released his song called ”27”, because he wanted to return something on the day everyone congratulated him. His discography reveals this exact delicacy and sensitivity and since his first album, that he now considers to be rather puerile, up to his latest productions, Silent Strike is that one particular feeling generator which makes it so easy to narrow down an iTunes playlist in favour of real, touching, soul-quenching music. Perhaps the evolution of musical taste can only happen when one reaches maturity and discernment to appreciate the ever growing force of talent in a true artist, phenomenon which is rarely to be found among today`s internationally acclaimed hot shots. Perhaps the new definition of music could be the product of a muse one respects.

 

His demoreel is available online alongside a more detailed presentation (on Facebook.com/SilentStrikeMusic, YouTube, BananaSociety.ro/Silent-Strike and SoundCloud).

silent strike (1 of 1)-2

Silent Strike by Adrian Scutariu

 

 

 

Teaser videoclip ”I&I” – Chimie, Flou Rege & Bean

Chimie a urcat pe contul său de YouTube un teaser pentru videoclipul ”I&I”, ce urmează să apară miercurea viitoare. Bogdan ”Cobzarul” Simion, pe care îl știți și datorită colaborărilor de pe cel mai recent album Chimie, apare în cele câteva secunde filmate la studioul Audio Zoom alături de Bean, Flou Rege și Chimie. Piesa băieților este inclusă pe albumul ”De La Zei la Cimpanzei” și este produsă de gAZAh.

http://www.bananasociety.ro/chimie-misu-foarfeca/

Bean face parte Subcarpați și Șuie Paparude. Este unul dintre cei mai versatili MC din România prin experiența sa și stilul puternic individualizat.
Flou Rege a prins conturul pe care îl are astăzi copilărind prin Fălticeni. Este un MC care aspiră multă informație și e interesat de orice a însemnat groundbreaking – chit că era vorba de istorie, literatură, fizică, filosofie sau artă, curiozitate care se răsfrânge pregnant în versurile sale. Următorul său concert, la care este prezent și Chimie, are loc pe 23 mai la Kulturhaus.
Apariții viitoare
Chimie este gazda evenimentului ”Love Of My Life | provoked by Grolsch” – vineri, 17 mai, la Atelierul de Producție. Detalii
Pe 26 mai, Chimie va cânta la Zilele Orașului Ovidius.
Pe 1 iunie va susține un concert la Bușteni, iar pe 2 iunie este prezent pe afiș și va face o vizită de curtoazie la evenimentul ce aniversează 7 ani de activitate Dragonu` aka 47.
Mulțumim pentru susținere.